Făcând abstracție de toată vâltoarea evenimentelor de pe scena internațională în care și România este parte implicată, nu poți să nu te întrebi ce are atât de special poporul și sufletul rus? Și nu îți poți răspunde decât în două feluri: fie îl iubești sau îl urăști cu tot sufletul.
„O ghicitoare înfășurată într-un mister, aflată în interiorul unei enigme” cum însuși Winston Churchill descria Rusia, cu referire la impredictibiltatea acțiunilor acestui stat. Dar, până la urma aceasta poate fi cheia în care ar putea fi înțeles și descifrat spiritul rus.
Este greu de definit multitunea fațetelor acestui popor, dar o posibilă explicație la întrebarea de ce e specială Rusia și mai ales ce are atât de diferit personalitatea rusă a fost dat de poetul Feodor Tyutchev care amintea că „Rusia nu poate fi înțeleasă cu mintea„.
Există un „suflet” care face poporul rus diferit: un fel de tristețe născută din opresiune care a cerut întotdeauna o ordine socială diferită. Indiferent dacă acestă melancolie mândră este un fapt sau ficțiune rămâne un lucru discutabil.
Pentru mulți dintre noi, Rusia rămâne o enigmă: surprinzător de nostalgică după trecutul ei, dar încrezătoare și optimistă asupra viitorului, răbdătoare, dar în același timp, curioasă despre posibilitățile libertăților individuale.
Și ce e mai bine de făcut într-o seară ploioasă de noiembrie decât să savurezi un ceai și să revezi una dintre cele mai autentice capodopere ale cinematografiei ruse și anume “Moscova nu crede în lacrimi”…