Omul, prin natura sa este subiectiv în tot ce face şi gândeşte. Realitatea percepută individual, aşteptările faţă de tot ce ne înconjoară ne influenţează direct confortul psihic şi fericirea proprie.
„Să ne coborâm aşteptările, să nu mai avem aspiraţii?” m-au întrebat de-a lungul timpului copii, adolescenţi şi tineri. Răspunsul este „Nu”. Dacă aşteptările ar fi realiste, dacă am înlocui competiţia între noi cu cea faţă de propria persoană (azi sunt mai bun ca ieri), dacă am reuşi să găsim fericirea în lucrurile mărunte ale vieţii, atunci confortul psihic ar fi unul ridicat, creierul ar putea gândi realist, pozitiv spre noi aspiraţii găsind echilibrul între noi, natură şi societate.
Modul în care gândim ne influenţează comportamentele şi sentimentele.
Dacă gândim pozitiv şi lăsăm iubirea să-şi facă loc în mintea şi în sufletul nostru, vom primi aceleaşi lucruri de la cei ce ne înconjoară.